Ecoul...

M-am născut ca și tine pe acest pământ, rod al iubirii sau al greșelii a doi oameni, materie cu suflet în care se luptă îngeri și demoni. Am trecut poate ca și tine pe aceleași străzi, prin aceleași parcuri. Poate ne-am privit în ochi preț de o secundă sau poate ne-am lovit accidental pe trotuarele aglomerate. Dar am mers mai departe, ca toți acești oameni care străbat pământul, cu propriile gânduri, cu măști meschine, cu zâmbete afabile, gonind spre nicăieriul propriu, spre ideea lor de casă și de fericire.

M-am întrebat de multe ori, ca și tine poate, ce gândesc toți acești oameni ce trec pe lângă mine, ce se grăbesc mereu de parcă timpul lor s-ar sfârși crunt abandonându-i în neant.

Ca și tine, poate, am încercat să strig, să le sparg acele măști de cristal, dar pare o lume fără ecou, egoistă și crudă, o lume care a uitat ce este omenia.

Cu toții părem că ne-am întors la timpul preistoric, din toate gâtlejele se aude urletul violent al animalului prins în noi, a demonului ce pune stăpânire pe ultimele redute ale omeniei, ale bunătății dezinteresate, dezarmând îngerul pur din fiecare.

În ecoul surd al singurătății mele îți strig și ție ca și tuturor, trezește-te, dezvelește chipul obosit, aprinde flacăra sufletului, desfă-ți aripile și zboară spre cer.

Acum te las, să te gândești, la ce înseamnă înger, la ce înseamnă a fi om și cum putem învinge. M-am închinat acestei lupte și poate-am să câștig, măcar un suflet dintr-o mie să poată zbura liber, să putem clădi ziduri, inexpugnabile cetăți, ce vor servi în lupta noastră contra indiferenței.

BY BERCEA VALENTIN, STUDENT

Ce este România?

Ce este România? O ţară în care minciuna, răutatea, lăcomia și trufia au pus stăpânire. În anul 2008, atunci când criza mondială(căreia marii economiști mondiali nu puteau să-i țină piept) se amplifică în fiecare zi, conducătorii noştri se băteau cu pumnii în piept spunând că România are resurse financiare, iar criza nu ne va afecta. De ce au trebuit să mintă? Raspunsul este cât se poate de simplu: anul 2008 era, pentru noi, un an electoral.

Imediat ce partidul portocaliu a ajuns la putere a venit vestea ce mare : Romania se afla în recesiune economică. Grație conducătorilor noștri competenți ne-am scufundat într-o mare de datorii, datorii pe care tot cetățeanul simplu trebuie să le suporte. Se aduc la cunoștintă măsurile anticriza printre care creșterea TVA la 24% , scăderea brutală a pensiilor și salariilor, disponibilizări în sistemul bugetar, impozitarea drepturilor de autor precum și a altor venituri. „CESifo Group”, centrul de cercetare în domeniul economiei, a relatat faptul că măsurile anticriză stabilite de Romania sunt cele mai ineficiente din întreaga lume, alături de masurile luate de alte țări, precum Bolivia, Letonia și Venezuela.

Începe drama României. Prețurile cresc exploziv, inclusiv cele ale alimentelor. De asemenea mulți sunt executați silit fiindcă nu mai au suficiente resurse pentru a plăti obligațiile și îndatoririle, iar alții trăiesc cu 10 lei două zile. Peste tot se aude binecunoscuta „lozincă” : „Dacă nu-ți convine mai ia-ți un job”. E greu să găsești unul, dar două? Astfel că sărăcia scoate în stradă mii de români: profesori, polițiști, medici, mineri, pensionari pentru a-și striga nemulțumirile. Este culmea ironiei ca cei care îi inițiază pe copii în tainele diferitelor discipline, ca cei care asigura ordinea și siguranța, ca cei care ne vindeca trupurile, să fie umiliți prin diminuarea salariilor mizere pe care deja le aveau. Ce i-ar mai motiva acum pe profesori să instruiască elevii și să creeze adevarați piloni ai societății?

Trăim într-o societate obtuză și defectuoasă, o societate al cărei viitor este dirijat de o grămajoară de oameni care au o anumită culoare politică, o societate ale cărei legi sunt votate fraudulos, trăim într-un stat al cărui președinte ne invită să părăsim țara dacă nu ne mai convine traiul de aici, într-o țară în care tâlharii, criminalii, cei corupți, parcă, beneficiază din partea statului de protecție.

By IONIȚĂ ANA-MARIA, BUCUREȘTI, STUDENTĂ

Haina il face pe om?

O vorbă din bătrâni spune că "nu haina îl face pe om" ci ceea ce se află în interior şi că poţi purta haine frumoase, însă se poate întâmpla să ai un suflet urât.








Societatea contemporană pare să ignore complet această vorbă înţeleaptă şi pune accentul din ce în ce mai mult pe aspectul exterior, pe calitatea hainelor, pe brandurile vândute, pe preţurile şi pe etichetele agăţate în locuri cât mai vizibile. Astfel o semnătura a unui designer celebru, o haină cumpărată de la o casă de modă cu nume sonor, sau accesoriile de lux sunt nişte condiţii esenţiale pentru a-ţi fi deschise anumite uşi, pentru a intra în elita societăţii româneşti, dar şi pentru a fi admirat de către conaţionalii noştri.







Deşi din punct de vedere economic, România poate fi plasată în zona ţărilor din lumea a treia, în ceea ce priveşte domeniul "fashion" am putea spune că românii nu duc lipsă de inspiraţie şi uită de economii şi de problemele financiare atunci când vine vorba despre aspectul exterior şi de impresia provocată asupra celuilalt.







Până aici nimic de obiectat, însă bunul simţ ne obligă să constatăm că uneori dorinţa de a lăsa o bună impresie asupra privitorilor merge până la absurd şi că în dorinţa lor de a se ramarca unii oameni confundă bunul gust cu vulgaritatea : dacă până acum câţiva ani haina reprezenta pentru femei un mod de a-şi pune în valoare trupul şi calităţile fizice, astăzi suntem obligaţi să recunoaştem că veşmintele ne scot în evidenţă kilogramele în plus, celulita acumulată de-a lungul anilor sau imperfecţiunile corpului, iar feminitatea este uitată aproape cu desăvârşire.







Făcând o statistică a persoanelor ce trec pe o stradă intens circulată, vei observa cu stupoare că majoritatea femeilor este îmbrăcată sport, că jeanşii deţin supremaţia în topul celor mai vândute articole şi nici urmă de feminitate, fuste sau rochii care să pună în evidenţă talia de viespe sau picioarele frumoase, iar puţinele reprezentante ale sexului frumos care mai poartă astfel de articole le asortează în cel mai nefericit mod posibil.







În timp oamenii din "ţările civilizate" preferă să îşi cumpere haine la preţuri modice fie în perioada soldurilor, fie de la magazine obişnuite şi să facă orice altceva cu banii economisiţi, românii se lasă vrăjiţi de tentaţiile mărcilor celebre şi îşi aruncă ultimele economii pe nişte haine care oricum nu se vor mai purta la anul.





By ELENA ION

REŢETE PENTRU PUIUL TĂU

Vreau să cred că orice mămică doreşte o dezvoltare armonioasă pentru copilul său. De

aceea, plecând de la toate nevoile unui copil, pe primul loc se află nevoia de hrană.

Această fiinţă delicată, trebuie hrănită corect, altfel sistemul ei digestiv abia format poate

întâmpina probleme majore, sau va dezvolta sensibilităţi.

Cel mai important aliment este laptele matern, dar uneori copilul nu poate avea parte de

beneficiile acestuia. În consecinţă, acesta creşte doar cu lapte praf, până când mama face

diversificarea.

Sfatul meu este să urmăriţi atent evoluţia copilului, să vă informaţi cât puteţi de mult cu

privire la acest subiect şi să nu începeţi foarte devreme diversificarea alimentaţiei, deşi unii

medici recomandă să se înceapă de pe la 3,5 luni, sau 4 luni. Personal cred că ar fi mai potrivit

să se înceapă mai târziu, dar asta depinde de fiecare copil în parte (dacă se satură şi dacă se

dezvoltă normal doar cu laptele praf) şi, repet, este doar părerea mea.

Pe lângă recomandările medicului cu privire la ce se poate introduce în alimentaţie şi cum,

ar fi benefic pentru copil să fiţi creative, să le combinaţi în diverse moduri, pentru ca puiul

vostru să nu se plictisească de acelaşi gust.

Vă prezint mai jos 2 reţete uşor de preparat pentru orice mămică. Eu le-am pregătit pentru

fetiţa mea şi nu am întâmpinat nici un fel de probleme după ce micuţa le-a consumat (cu mare

plăcere!). Sunt sigură că unele mămici le ştiu, dar vi le expun totuşi.

De la 6 luni:

Mâncare de dovlecei

½ dovlecel, ½ linguriţă ulei măsline, 1 lingură de orez, 1 morcov mic, câteva fire de mărar, ½

ceaşcă suc de roşii.

Legumele date pe răzătoarea fină, sucul de roşii şi orezul spălat bine se pun la fiert împreună

cu uleiul de măsline şi apă cât să le acopere. Se fierb la foc mic până sunt gata legumele şi

orezul, se adaugă mărarul tocat mărunt. Apoi se pasează mâncarea şi se serveşte.

Pentru copiii mai mari, se poate adăuga puţină smântână sau iaurt la servire şi ceapă la fiert.

De la 12 luni (se poate servi şi mai devreme, dar nu ştiu cum iese cu lapte preparat din lapte

praf – puteţi încerca):

Budincă de mere cu griş

1 măr, 1 linguriţă de zahăr, griş, lapte degresat.

Se curăţă de coajă mărul, se rade, se amestecă cu zahărul. Într-un vas de yena, sau alt material

termorezistent, se pune un strat fin de griş, apoi unul de măr, iar un strat de griş, unul de măr,

până se termină mărul. Ultimul strat trebuie să fie de griş. Peste el, se toarnă lapte, atât cât să

acopere compoziţia şi să depăşească cu 2 degete, doarece grişul se umflă. Se coace la cuptor,

la foc potrivit, până ce grişul este fiert suficient (se gustă eventual).

Pentru copiii mai mari de un an, se unge forma cu unt, se presară pesmet, iar în loc de zahăr,

se foloseşte miere (la servire). Se mai pot adăuga şi scortişoară, vanilie.
 
 
By CRISTINA STOIAN

RAŢIUNE, SUFLET, INTUIŢIE ŞI INFORMAŢIE : atu-urile unei mămici de succes

Când ai adus pe lume un pui de om, ţi-ai dorit să îi poţi oferi ce-i mai bun, pentru a creşte mare.
Dar oare ce nevoi are micuţul tău?
În primul rând: alimentaţie potrivită vârstei, apoi somn liniştit, igienă, o încăpere climatizată corect, hăinuţe care să nu-l deranjeze atunci când doarme ori se joacă, educaţie, atenţie şi multă, multă dragoste. La toate acestea dacă adăugăm jucării care să-i dezvolte imaginaţia, creativitatea – gândirea, motricitatea, totul devine perfect. Numai că trăim în lumea reală şi perfecţiunea există doar în imaginaţia noastră. Indiferent de situaţia financiară a familiei, copilul nu are niciodată împlinite absolut toate aceste nevoi (eu cel puţin, nu cunosc nici un copil atât de fericit, care să le aibă pe toate).

De exemplu: dacă micuţul primeşte hrană bună, doarme suficient, are căldură, haine şi dragoste – nu primeşte educaţia potrivită şi nici atenţia de care are nevoie, deoarece în acest secol al vitezei, părinţii ajung acasă destul de târziu, nu mai au timp pentru el şi copilul creşte alături de bonă, bunici, fraţi, vecini, etc. Iar un copil a cărui mamă este casnică şi al cărui tată este singurul care aduce un venit ce abia le asigură subzistenţa, creşte cu lipsuri materiale evidente, dar primeşte în schimb, toată atenţia şi dragostea mamei, poate şi o educaţie bună, depinde însă de câtă informaţie a fost interesată mama să acumuleze, dar şi de caracterul,
personalitatea şi temperamentul ei.

Şi exemplele ar putea continua, dar obiectul acestui articol nu este acela de a vă face cunoscute situaţii pe care le ştiţi deja, ci de a încerca să vă ajut să conştientizaţi cele patru elemente esenţiale unei mămici care doreşte ceva mai mult decât să perpetueze specia umană.
Toate trebuie îmbinate astfel încât să putem face faţă tuturor provocărilor acestor vremuri şi să oferim micuţilor noştri acel ‚, ce-i mai bun’’ de care vorbeam la început.

Folosim raţiunea atunci când aducem pe lume un copil, doi sau trei şi ne gândim: oare îi/le putem oferi măcar strictul necesar copilului/lor noştri? Eu cred şi sper că da! Doar în cazul unor fanatici religioşi, ori a unor convingeri şi obiceiuri etnice sau de altă natură se întâmplă naşteri necontrolate.

Punem suflet atunci când pregătim hrana sau când aranjăm pătuţul copilului şi atunci când îi sărutăm bubiţa să-i treacă mai repede durerea, când are febră sau îi apare un dinţişor, dar şi când tremurăm alături de el la toate examenele sale.

Intuiţia ne spune când să nu intoxicăm copilul cu antibiotice prescrise de medic doar pentru un început de ‚,roşu în gât’’, fără febră, tuse, dureri ori alte simptome şi să înlocuim cu tratamente naturiste, hrană dietetică, lichide, o mângâiere şi un somn bun. Aici vorbesc doar în cazul meu, nu recomand asta nimănui, nu am nimic împotriva medicilor care prescriu antibiotice, mai ales că sunt cazuri când chiar e nevoie de aşa ceva, deoarece terapia naturistă nu are efect imediat, la fel ca cea alopată!

Fără informare permanentă, fără dezvoltare personală şi fără un efort susţinut, o mamă oferă copilului/lor ei doar jumări cu mămăligă, fasole si varză, ,,că e bun orice, numai să aibă stomacul plin?!’’ nu-l trimite la şcoală ,,că la ce-i foloseşte?!’’, afecţiune puţină ,,că i se urcă la cap’’ şi eventual un tată violent sau alcoolic pentru că ,,un copil nu poate creşte fără tată!’’!

Depinde de fiecare dintre noi ce alegem, pentru că totul se întâmplă în funcţie de ceea ce alegem să fim sau să facem. Şi când vine vorba de un copil, eu cred că trebuie să analizăm atent toate situaţiile în care ne vom afla, înainte de a-l concepe, asta pentru a şti dacă suntem pregătiţi să ne asumăm această mare responsabilitate şi sub ce formă.

Putem avea responsabilitate totală – şi atunci nu mai e loc pentru nimeni, deci adio viaţă de cuplu, prieteni, rude - dispare mama ca persoană, este doar un om care se sacrifică inutil; responsabilitate împărţită – cum e şi normal – ambii părinţi trebuie să contribuie la creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copilului, sau responsabilitate parţială - ,,eu l-am făcut, acum ce-o ieşi din el, numai D-zeu ştie !’’.

Ar mai fi o variantă, dar pe aceea nu o pot numi responsabilitate, ci iresponsabilitate, când se concep copiii doar ,,pentru a avea cine să ne dea o cană de apă la bătrâneţe?!’’, mai exact, doar pentru perpetuarea speciei, cum spuneam mai devreme.

Am folosit toate aceste ghilimele, deoarece am citat diverse persoane pe care le-am auzit de-a lungul vieţii şi pentru a vă oferi exemple concrete despre cum nu ar trebui să se comporte un părinte.

Cu toţii trecem prin momente grele în viaţă, dar asta nu ne scuteşte de la îndeplinirea cu succes a sarcinii de părinte, bineânţeles, dacă alegem să fim părinţi.

By CRISTINA STOIAN.

Brosele, un accesoriu cazut in desuetudine?

Vă mai aduceţi aminte de casetele cu bijuterii ale mamei şi ale bunicii în care găseam nelipsitele broşe argintii sau aurii cu pietre ce imitau perlele sau pietrele semipreţioase multicolore? Broşele pe care femeile le primeau de 1 şi de 8 Martie şi pe care le purtau în piept, asortate cu eşarfele sau cu pălăriile?

O femeie care purta o broşa originală, cu pietre preţioase sau semipreţioase, era considerată o femeie în ton cu moda, avea un aer şic şi bărbaţii întorceau capul după ea în semn de admiraţie, iar femeile din invidie.







Broşa dădea un aer de distincţie şi îţi lăsa impresia că persoana care o purta avea bun gust şi ştia să aprecieze lucrurile de calitate.


Astăzi acest accesoriu a căzut într-un oarecare con de umbră şi doar femeile mai în vârstă îndrăznesc să le mai aşeze pe o eşarfa, sau chiar şi în piept, în timp ce tinerele preferă fluturaşii şi floricelele din cauciuc sau ceramică, confecţionate de mână.


Totuşi o parte dintre creatori au redescoperit farmecul broselor şi au început să le adapteze modei timpurilor noastre : broşele de vară sunt confecţionate din voal, mătase sau saten alipite pe nasturi coloraţi sau sclipicioşi, iar cele destinate anotimpului rece sunt făcute din stofă sau jeans iar nasturii sunt acoperiţi cu material.


Cârcotaşii ar putea spune că nu pot fi comparate cu broşele din aur sau argint care ne-au îmbogăţit imaginaţia în copilărie, însă cu siguranţă le putem considera un element de originalitate.

Idealul de frumusete feminina

Femeii îi putem reproşa că este intrigantă, seducătoare, că îi place să flirteze şi să îi manipuleze pe bărbaţi sau că este obsedată de carieră, putere şi ascensiune socială, însă nu îi putem nega un singur lucru : FRUMUSEŢEA.




Încă din cele mai vechi timpuri, bărbaţii au fost preocupaţi de aspectul exterior al femeii şi fiecare epocă şi societate şi-au creat un fel de ideal de frumuseţe feminină căruia i s-au închinat sau pe care l-au slăvit.



În Antichitate bărbaţii apreciau ochii pătrunzători şi nasul lung ca al Cleopatrei, Evul Mediu a fost obsedat de femeia mignona asemeni unei păpuşi, pictorii Renaşterii au ridicat la rang de artă rotunjimile pântecelor şi obrajii roşii ce denotă robusteţe, în timp ce epoca modernă începe să promoveze femeia svelta, proporţională de tip sirenă.




Pentru artişti idealul feminin de frumuseţe variază în funcţie de curentul artistic căruia îi aparţin : romanticii sunt îndrăgostiţi de femeia blondă cu părul lung şi tenul alb, simboliştii preferă contrastul oferit de femeile de culoare, iar postmoderniştii aduc în prim plan femeia exotică din India, Hawai sau Africa.




În egală măsură putem afirma că bărbaţii sunt atraşi de constraste şi că gusturile lor au rămas proverbiale în istoria culturii şi civilizaţiei, ei dorindu-şi întotdeauna ceea ce nu puteau avea : Marc Antoniu iubea originalitatea Cleopatrei, principii şi regiii din America Latină râvneau la frumuseţile scandinave, francezii se lăsau bântuiţi în vise de către femei creole şi ţigănci, iar nordicii suspinau după femeile cu tenul măsliniu.




Bărbatul zilelor noastre pune accentul pe femeia artificială şi "prelucrată" în cabinetele de chirurgie estetică : buze umflate de colagen, implanturi la sâni, extensii ale podoabei capilare şi unghii sau gene false.




Peripulul prin istoria idealului de frumuseţe ne arată că gusturile sunt diferite, însă putem conchide că toţi bărbaţii apreciază frumuseţea exterioară şi se interesează mai puţin de isteţimea sau de inteligenţa femeii.