vineri, 20 august 2010

Scurt periplu prin salile Muzeului Taranului Roman (documentar)






De cate ori am chef sa imi amintesc de vacantele de vara din vremea copilariei si de viata la tara, merg si fac o vizita la muzeul Taranului Roman. Am fost de foarte multe ori acolo, insa de fiecare data cand privesc aceleasi exponate le vad altfel, intr-o alta lumina si incep sa capete o alta semnificatie.



De pilda astazi am intarziat in sala costumelor populare si ma gandeam ca traditiile au disparut complet din anumite zone ale tarii si nimeni nu mai poseda ii, lazi de zestre, covoare sau stergare cu motive populare.





Un sentiment de tristete mi-a stranit si sala icoanelor pictate pe lemn sau pe sticla, intrucat am realizat ca prea putini tarani mai cunosc acest mestesug si prea putini tineri mai sunt interesati sa continue meseria transmisa din mosi stramosi. Priveam paleta cromatica a icoanelor si am inteles ca pentru pictor sau sculptor nu a fost doar o meserie, ci era un mod de a transmite parerile sale despre divinitate si raportarea sa la universul religios al satului.



Astazi pentru prima data am avut curiozitatea sa privesc, pe langa obiectele expuse, cladirea in care se adaposteste acest sanctuar : niste trepte subrede la exterior, caldura insuportabila in interior, geamuri care asteapta sa cada la prima suflare a vantului si mijloace rudimentare de a conserva vestigiile uner vremuri demult uitate.



Cat ii priveste pe vizitatori, cele mai multe persoane preferau sa ocupe bancile din fata muzeului, cu un ziar de scandal in mana, pe care au dat 2 lei, insa se codeau sa plateasca taxa de 3 lei la muzeu, pentru ca deh, mai bine hranim partea animalica din noi, decat sa ne ocupam de spirit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu