O vorbă din bătrâni spune că "nu haina îl face pe om" ci ceea ce se află în interior şi că poţi purta haine frumoase, însă se poate întâmpla să ai un suflet urât.
Societatea contemporană pare să ignore complet această vorbă înţeleaptă şi pune accentul din ce în ce mai mult pe aspectul exterior, pe calitatea hainelor, pe brandurile vândute, pe preţurile şi pe etichetele agăţate în locuri cât mai vizibile. Astfel o semnătura a unui designer celebru, o haină cumpărată de la o casă de modă cu nume sonor, sau accesoriile de lux sunt nişte condiţii esenţiale pentru a-ţi fi deschise anumite uşi, pentru a intra în elita societăţii româneşti, dar şi pentru a fi admirat de către conaţionalii noştri.
Deşi din punct de vedere economic, România poate fi plasată în zona ţărilor din lumea a treia, în ceea ce priveşte domeniul "fashion" am putea spune că românii nu duc lipsă de inspiraţie şi uită de economii şi de problemele financiare atunci când vine vorba despre aspectul exterior şi de impresia provocată asupra celuilalt.
Până aici nimic de obiectat, însă bunul simţ ne obligă să constatăm că uneori dorinţa de a lăsa o bună impresie asupra privitorilor merge până la absurd şi că în dorinţa lor de a se ramarca unii oameni confundă bunul gust cu vulgaritatea : dacă până acum câţiva ani haina reprezenta pentru femei un mod de a-şi pune în valoare trupul şi calităţile fizice, astăzi suntem obligaţi să recunoaştem că veşmintele ne scot în evidenţă kilogramele în plus, celulita acumulată de-a lungul anilor sau imperfecţiunile corpului, iar feminitatea este uitată aproape cu desăvârşire.
Făcând o statistică a persoanelor ce trec pe o stradă intens circulată, vei observa cu stupoare că majoritatea femeilor este îmbrăcată sport, că jeanşii deţin supremaţia în topul celor mai vândute articole şi nici urmă de feminitate, fuste sau rochii care să pună în evidenţă talia de viespe sau picioarele frumoase, iar puţinele reprezentante ale sexului frumos care mai poartă astfel de articole le asortează în cel mai nefericit mod posibil.
În timp oamenii din "ţările civilizate" preferă să îşi cumpere haine la preţuri modice fie în perioada soldurilor, fie de la magazine obişnuite şi să facă orice altceva cu banii economisiţi, românii se lasă vrăjiţi de tentaţiile mărcilor celebre şi îşi aruncă ultimele economii pe nişte haine care oricum nu se vor mai purta la anul.
By ELENA ION
miercuri, 1 septembrie 2010
REŢETE PENTRU PUIUL TĂU
Vreau să cred că orice mămică doreşte o dezvoltare armonioasă pentru copilul său. De
aceea, plecând de la toate nevoile unui copil, pe primul loc se află nevoia de hrană.
Această fiinţă delicată, trebuie hrănită corect, altfel sistemul ei digestiv abia format poate
întâmpina probleme majore, sau va dezvolta sensibilităţi.
Cel mai important aliment este laptele matern, dar uneori copilul nu poate avea parte de
beneficiile acestuia. În consecinţă, acesta creşte doar cu lapte praf, până când mama face
diversificarea.
Sfatul meu este să urmăriţi atent evoluţia copilului, să vă informaţi cât puteţi de mult cu
privire la acest subiect şi să nu începeţi foarte devreme diversificarea alimentaţiei, deşi unii
medici recomandă să se înceapă de pe la 3,5 luni, sau 4 luni. Personal cred că ar fi mai potrivit
să se înceapă mai târziu, dar asta depinde de fiecare copil în parte (dacă se satură şi dacă se
dezvoltă normal doar cu laptele praf) şi, repet, este doar părerea mea.
Pe lângă recomandările medicului cu privire la ce se poate introduce în alimentaţie şi cum,
ar fi benefic pentru copil să fiţi creative, să le combinaţi în diverse moduri, pentru ca puiul
vostru să nu se plictisească de acelaşi gust.
Vă prezint mai jos 2 reţete uşor de preparat pentru orice mămică. Eu le-am pregătit pentru
fetiţa mea şi nu am întâmpinat nici un fel de probleme după ce micuţa le-a consumat (cu mare
plăcere!). Sunt sigură că unele mămici le ştiu, dar vi le expun totuşi.
De la 6 luni:
Mâncare de dovlecei
½ dovlecel, ½ linguriţă ulei măsline, 1 lingură de orez, 1 morcov mic, câteva fire de mărar, ½
ceaşcă suc de roşii.
Legumele date pe răzătoarea fină, sucul de roşii şi orezul spălat bine se pun la fiert împreună
cu uleiul de măsline şi apă cât să le acopere. Se fierb la foc mic până sunt gata legumele şi
orezul, se adaugă mărarul tocat mărunt. Apoi se pasează mâncarea şi se serveşte.
Pentru copiii mai mari, se poate adăuga puţină smântână sau iaurt la servire şi ceapă la fiert.
De la 12 luni (se poate servi şi mai devreme, dar nu ştiu cum iese cu lapte preparat din lapte
praf – puteţi încerca):
Budincă de mere cu griş
1 măr, 1 linguriţă de zahăr, griş, lapte degresat.
Se curăţă de coajă mărul, se rade, se amestecă cu zahărul. Într-un vas de yena, sau alt material
termorezistent, se pune un strat fin de griş, apoi unul de măr, iar un strat de griş, unul de măr,
până se termină mărul. Ultimul strat trebuie să fie de griş. Peste el, se toarnă lapte, atât cât să
acopere compoziţia şi să depăşească cu 2 degete, doarece grişul se umflă. Se coace la cuptor,
la foc potrivit, până ce grişul este fiert suficient (se gustă eventual).
Pentru copiii mai mari de un an, se unge forma cu unt, se presară pesmet, iar în loc de zahăr,
se foloseşte miere (la servire). Se mai pot adăuga şi scortişoară, vanilie.
By CRISTINA STOIAN
aceea, plecând de la toate nevoile unui copil, pe primul loc se află nevoia de hrană.
Această fiinţă delicată, trebuie hrănită corect, altfel sistemul ei digestiv abia format poate
întâmpina probleme majore, sau va dezvolta sensibilităţi.
Cel mai important aliment este laptele matern, dar uneori copilul nu poate avea parte de
beneficiile acestuia. În consecinţă, acesta creşte doar cu lapte praf, până când mama face
diversificarea.
Sfatul meu este să urmăriţi atent evoluţia copilului, să vă informaţi cât puteţi de mult cu
privire la acest subiect şi să nu începeţi foarte devreme diversificarea alimentaţiei, deşi unii
medici recomandă să se înceapă de pe la 3,5 luni, sau 4 luni. Personal cred că ar fi mai potrivit
să se înceapă mai târziu, dar asta depinde de fiecare copil în parte (dacă se satură şi dacă se
dezvoltă normal doar cu laptele praf) şi, repet, este doar părerea mea.
Pe lângă recomandările medicului cu privire la ce se poate introduce în alimentaţie şi cum,
ar fi benefic pentru copil să fiţi creative, să le combinaţi în diverse moduri, pentru ca puiul
vostru să nu se plictisească de acelaşi gust.
Vă prezint mai jos 2 reţete uşor de preparat pentru orice mămică. Eu le-am pregătit pentru
fetiţa mea şi nu am întâmpinat nici un fel de probleme după ce micuţa le-a consumat (cu mare
plăcere!). Sunt sigură că unele mămici le ştiu, dar vi le expun totuşi.
De la 6 luni:
Mâncare de dovlecei
½ dovlecel, ½ linguriţă ulei măsline, 1 lingură de orez, 1 morcov mic, câteva fire de mărar, ½
ceaşcă suc de roşii.
Legumele date pe răzătoarea fină, sucul de roşii şi orezul spălat bine se pun la fiert împreună
cu uleiul de măsline şi apă cât să le acopere. Se fierb la foc mic până sunt gata legumele şi
orezul, se adaugă mărarul tocat mărunt. Apoi se pasează mâncarea şi se serveşte.
Pentru copiii mai mari, se poate adăuga puţină smântână sau iaurt la servire şi ceapă la fiert.
De la 12 luni (se poate servi şi mai devreme, dar nu ştiu cum iese cu lapte preparat din lapte
praf – puteţi încerca):
Budincă de mere cu griş
1 măr, 1 linguriţă de zahăr, griş, lapte degresat.
Se curăţă de coajă mărul, se rade, se amestecă cu zahărul. Într-un vas de yena, sau alt material
termorezistent, se pune un strat fin de griş, apoi unul de măr, iar un strat de griş, unul de măr,
până se termină mărul. Ultimul strat trebuie să fie de griş. Peste el, se toarnă lapte, atât cât să
acopere compoziţia şi să depăşească cu 2 degete, doarece grişul se umflă. Se coace la cuptor,
la foc potrivit, până ce grişul este fiert suficient (se gustă eventual).
Pentru copiii mai mari de un an, se unge forma cu unt, se presară pesmet, iar în loc de zahăr,
se foloseşte miere (la servire). Se mai pot adăuga şi scortişoară, vanilie.
By CRISTINA STOIAN
RAŢIUNE, SUFLET, INTUIŢIE ŞI INFORMAŢIE : atu-urile unei mămici de succes
Când ai adus pe lume un pui de om, ţi-ai dorit să îi poţi oferi ce-i mai bun, pentru a creşte mare.
Dar oare ce nevoi are micuţul tău?
În primul rând: alimentaţie potrivită vârstei, apoi somn liniştit, igienă, o încăpere climatizată corect, hăinuţe care să nu-l deranjeze atunci când doarme ori se joacă, educaţie, atenţie şi multă, multă dragoste. La toate acestea dacă adăugăm jucării care să-i dezvolte imaginaţia, creativitatea – gândirea, motricitatea, totul devine perfect. Numai că trăim în lumea reală şi perfecţiunea există doar în imaginaţia noastră. Indiferent de situaţia financiară a familiei, copilul nu are niciodată împlinite absolut toate aceste nevoi (eu cel puţin, nu cunosc nici un copil atât de fericit, care să le aibă pe toate).
De exemplu: dacă micuţul primeşte hrană bună, doarme suficient, are căldură, haine şi dragoste – nu primeşte educaţia potrivită şi nici atenţia de care are nevoie, deoarece în acest secol al vitezei, părinţii ajung acasă destul de târziu, nu mai au timp pentru el şi copilul creşte alături de bonă, bunici, fraţi, vecini, etc. Iar un copil a cărui mamă este casnică şi al cărui tată este singurul care aduce un venit ce abia le asigură subzistenţa, creşte cu lipsuri materiale evidente, dar primeşte în schimb, toată atenţia şi dragostea mamei, poate şi o educaţie bună, depinde însă de câtă informaţie a fost interesată mama să acumuleze, dar şi de caracterul,
personalitatea şi temperamentul ei.
Şi exemplele ar putea continua, dar obiectul acestui articol nu este acela de a vă face cunoscute situaţii pe care le ştiţi deja, ci de a încerca să vă ajut să conştientizaţi cele patru elemente esenţiale unei mămici care doreşte ceva mai mult decât să perpetueze specia umană.
Toate trebuie îmbinate astfel încât să putem face faţă tuturor provocărilor acestor vremuri şi să oferim micuţilor noştri acel ‚, ce-i mai bun’’ de care vorbeam la început.
Folosim raţiunea atunci când aducem pe lume un copil, doi sau trei şi ne gândim: oare îi/le putem oferi măcar strictul necesar copilului/lor noştri? Eu cred şi sper că da! Doar în cazul unor fanatici religioşi, ori a unor convingeri şi obiceiuri etnice sau de altă natură se întâmplă naşteri necontrolate.
Punem suflet atunci când pregătim hrana sau când aranjăm pătuţul copilului şi atunci când îi sărutăm bubiţa să-i treacă mai repede durerea, când are febră sau îi apare un dinţişor, dar şi când tremurăm alături de el la toate examenele sale.
Intuiţia ne spune când să nu intoxicăm copilul cu antibiotice prescrise de medic doar pentru un început de ‚,roşu în gât’’, fără febră, tuse, dureri ori alte simptome şi să înlocuim cu tratamente naturiste, hrană dietetică, lichide, o mângâiere şi un somn bun. Aici vorbesc doar în cazul meu, nu recomand asta nimănui, nu am nimic împotriva medicilor care prescriu antibiotice, mai ales că sunt cazuri când chiar e nevoie de aşa ceva, deoarece terapia naturistă nu are efect imediat, la fel ca cea alopată!
Fără informare permanentă, fără dezvoltare personală şi fără un efort susţinut, o mamă oferă copilului/lor ei doar jumări cu mămăligă, fasole si varză, ,,că e bun orice, numai să aibă stomacul plin?!’’ nu-l trimite la şcoală ,,că la ce-i foloseşte?!’’, afecţiune puţină ,,că i se urcă la cap’’ şi eventual un tată violent sau alcoolic pentru că ,,un copil nu poate creşte fără tată!’’!
Depinde de fiecare dintre noi ce alegem, pentru că totul se întâmplă în funcţie de ceea ce alegem să fim sau să facem. Şi când vine vorba de un copil, eu cred că trebuie să analizăm atent toate situaţiile în care ne vom afla, înainte de a-l concepe, asta pentru a şti dacă suntem pregătiţi să ne asumăm această mare responsabilitate şi sub ce formă.
Putem avea responsabilitate totală – şi atunci nu mai e loc pentru nimeni, deci adio viaţă de cuplu, prieteni, rude - dispare mama ca persoană, este doar un om care se sacrifică inutil; responsabilitate împărţită – cum e şi normal – ambii părinţi trebuie să contribuie la creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copilului, sau responsabilitate parţială - ,,eu l-am făcut, acum ce-o ieşi din el, numai D-zeu ştie !’’.
Ar mai fi o variantă, dar pe aceea nu o pot numi responsabilitate, ci iresponsabilitate, când se concep copiii doar ,,pentru a avea cine să ne dea o cană de apă la bătrâneţe?!’’, mai exact, doar pentru perpetuarea speciei, cum spuneam mai devreme.
Am folosit toate aceste ghilimele, deoarece am citat diverse persoane pe care le-am auzit de-a lungul vieţii şi pentru a vă oferi exemple concrete despre cum nu ar trebui să se comporte un părinte.
Cu toţii trecem prin momente grele în viaţă, dar asta nu ne scuteşte de la îndeplinirea cu succes a sarcinii de părinte, bineânţeles, dacă alegem să fim părinţi.
By CRISTINA STOIAN.
Dar oare ce nevoi are micuţul tău?
În primul rând: alimentaţie potrivită vârstei, apoi somn liniştit, igienă, o încăpere climatizată corect, hăinuţe care să nu-l deranjeze atunci când doarme ori se joacă, educaţie, atenţie şi multă, multă dragoste. La toate acestea dacă adăugăm jucării care să-i dezvolte imaginaţia, creativitatea – gândirea, motricitatea, totul devine perfect. Numai că trăim în lumea reală şi perfecţiunea există doar în imaginaţia noastră. Indiferent de situaţia financiară a familiei, copilul nu are niciodată împlinite absolut toate aceste nevoi (eu cel puţin, nu cunosc nici un copil atât de fericit, care să le aibă pe toate).
De exemplu: dacă micuţul primeşte hrană bună, doarme suficient, are căldură, haine şi dragoste – nu primeşte educaţia potrivită şi nici atenţia de care are nevoie, deoarece în acest secol al vitezei, părinţii ajung acasă destul de târziu, nu mai au timp pentru el şi copilul creşte alături de bonă, bunici, fraţi, vecini, etc. Iar un copil a cărui mamă este casnică şi al cărui tată este singurul care aduce un venit ce abia le asigură subzistenţa, creşte cu lipsuri materiale evidente, dar primeşte în schimb, toată atenţia şi dragostea mamei, poate şi o educaţie bună, depinde însă de câtă informaţie a fost interesată mama să acumuleze, dar şi de caracterul,
personalitatea şi temperamentul ei.
Şi exemplele ar putea continua, dar obiectul acestui articol nu este acela de a vă face cunoscute situaţii pe care le ştiţi deja, ci de a încerca să vă ajut să conştientizaţi cele patru elemente esenţiale unei mămici care doreşte ceva mai mult decât să perpetueze specia umană.
Toate trebuie îmbinate astfel încât să putem face faţă tuturor provocărilor acestor vremuri şi să oferim micuţilor noştri acel ‚, ce-i mai bun’’ de care vorbeam la început.
Folosim raţiunea atunci când aducem pe lume un copil, doi sau trei şi ne gândim: oare îi/le putem oferi măcar strictul necesar copilului/lor noştri? Eu cred şi sper că da! Doar în cazul unor fanatici religioşi, ori a unor convingeri şi obiceiuri etnice sau de altă natură se întâmplă naşteri necontrolate.
Punem suflet atunci când pregătim hrana sau când aranjăm pătuţul copilului şi atunci când îi sărutăm bubiţa să-i treacă mai repede durerea, când are febră sau îi apare un dinţişor, dar şi când tremurăm alături de el la toate examenele sale.
Intuiţia ne spune când să nu intoxicăm copilul cu antibiotice prescrise de medic doar pentru un început de ‚,roşu în gât’’, fără febră, tuse, dureri ori alte simptome şi să înlocuim cu tratamente naturiste, hrană dietetică, lichide, o mângâiere şi un somn bun. Aici vorbesc doar în cazul meu, nu recomand asta nimănui, nu am nimic împotriva medicilor care prescriu antibiotice, mai ales că sunt cazuri când chiar e nevoie de aşa ceva, deoarece terapia naturistă nu are efect imediat, la fel ca cea alopată!
Fără informare permanentă, fără dezvoltare personală şi fără un efort susţinut, o mamă oferă copilului/lor ei doar jumări cu mămăligă, fasole si varză, ,,că e bun orice, numai să aibă stomacul plin?!’’ nu-l trimite la şcoală ,,că la ce-i foloseşte?!’’, afecţiune puţină ,,că i se urcă la cap’’ şi eventual un tată violent sau alcoolic pentru că ,,un copil nu poate creşte fără tată!’’!
Depinde de fiecare dintre noi ce alegem, pentru că totul se întâmplă în funcţie de ceea ce alegem să fim sau să facem. Şi când vine vorba de un copil, eu cred că trebuie să analizăm atent toate situaţiile în care ne vom afla, înainte de a-l concepe, asta pentru a şti dacă suntem pregătiţi să ne asumăm această mare responsabilitate şi sub ce formă.
Putem avea responsabilitate totală – şi atunci nu mai e loc pentru nimeni, deci adio viaţă de cuplu, prieteni, rude - dispare mama ca persoană, este doar un om care se sacrifică inutil; responsabilitate împărţită – cum e şi normal – ambii părinţi trebuie să contribuie la creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copilului, sau responsabilitate parţială - ,,eu l-am făcut, acum ce-o ieşi din el, numai D-zeu ştie !’’.
Ar mai fi o variantă, dar pe aceea nu o pot numi responsabilitate, ci iresponsabilitate, când se concep copiii doar ,,pentru a avea cine să ne dea o cană de apă la bătrâneţe?!’’, mai exact, doar pentru perpetuarea speciei, cum spuneam mai devreme.
Am folosit toate aceste ghilimele, deoarece am citat diverse persoane pe care le-am auzit de-a lungul vieţii şi pentru a vă oferi exemple concrete despre cum nu ar trebui să se comporte un părinte.
Cu toţii trecem prin momente grele în viaţă, dar asta nu ne scuteşte de la îndeplinirea cu succes a sarcinii de părinte, bineânţeles, dacă alegem să fim părinţi.
By CRISTINA STOIAN.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)